Ø Eu nu mai vreau să mai am o ștampilă de vot în buletin. M-am săturat să merg la vot de parcă aș merge la odihnă, m-am săturat să văd cum se duc banii pe prostii și proști. Mă irita placatele mari care costă mai mult ca bursa mea de pe o lună.
Ø Eu nu mai vreau oameni cu mîna întinsă pe stradă. În ochii lor e atîta milă, ai impresia că dacă privești adînc în ochii lor dipare lumea colorată de care ai parte. De cîte ori îmi închipui ce m-aș face eu în locul lor...
Ø Eu nu mai vreau să stau la ambasadă ca un pușcăriaș. M-am săturat să fiu limitată să ies , să călătoresc. De parcă stau în închisoarea propriei țări. Și cel mai straniu că concetățenii mei sunt cei care mă înjosesc la ambasade.
Ø Eu nu mai vreau oameni care se plîng că sunt nefericiți. De parca restul suntem inundați de fericire și viața e roz... Au mîini, picioare, frumoși și arătoși...doar cu minte nu sunt înzestrați.
Ø Eu nu mai vreau oraș plin cu cîini. Cînd mergi prin oraș la noi, ai impresia că parcurgi o junglă. Nici nu știi de unde iese un cîine și ce te așteaptă mai departe.
Vreau... dar la fel ca toți moldovenii nu fac nimic ce ar putea schimba această situație. Mă trezesc dimineața și totul pare așa frumos....și doar după o zi lungă de vară găsesc motive de a scrie pe foaie tot ce mă doare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu