28 iunie 2011

Pasageră

     Ajungem la un moment dat cînd realizăm că totul în această viată este pasager... Se trec prietenii, locurile, și iubirile. Ajungem să credem că nimic în viața asta nu este constant, totul se sfîrșește într-o bună zi.
E greu sa realizezi că dragostea nu are continuitate. Uneori aștepți cu nostalgie ziua cînd tot se va sfîrși. Într-o zi îți vei face bagajele și vei aștepta în gara despărțirii..., dar eu îmi doresc ca acea zi să vină înainte ca eu să am dorința să te rog să ramîi, înainte ca să îmi dau seama că ți-ai uitat bagajele în inima mea, înainte ca dragostea ta să devină o armă împotriva ta și eu să fiu nevoităsă lupt cu propriile sentimente.
Azi, am hotărît să îmi fac eu bagajele și să aștept tăcută să îmi procur bilet  în gara sufletului tău.
Mi-aș fi dorit să mă reții, mi-aș fi dorit să-mi zici că bagejele mele au rămas în inima ta, că nu am nevoie de viză, de casă ca să fiu aproape de tine..., dar azi îmi fac bagajele și mă fac pasageră în viața ta...

Un comentariu:

  1. asta e de bine...ca se trece,ca la un moment dat trece oricum. Eu nu stiu cum la ceilalti dar la mine sunt 2 momente importante in orice "relatie": 1.atunci cind cunosti omul si ti se ridica la cap 2.atunci cind il scoti din tine, cu totul. Eliberarea e o chestie care imi place extrem de tare

    RăspundețiȘtergere