21 iunie 2011

Interogatoriu

        Am auzit de la o prietenă povestea ei de dragoste și mi-am plănuit să scriu postarea asta, dar din considerență de timp, am ajuns să o postez de-abia acum. Sper să vă placă și dacă sincer…și acum am rămas impresionată de dragostea puternică pe care o simțea.
***
Am auzit bătăi la ușă...erau atît de vulgare și dure că aveam undeva temere de a deschide. Totuși mi-am umplut sufletul cu curaj și am mers. Eram îmbrăcată destul de domestic, și nu eram pregătită să întîlnesc oaspeți în acea după-amiază, mai ales că în spatele ușii erau doi polițiști. M-a mirat vizita lor, dar nu am vrut să ii fac să aștepte și necăutînd la felul cum eram îmbrăcată am întors cheia și ușa a dărîmat ascunzișul meu:
-         Bună ziua, suntem de la Comisariat și suntem în căutarea Lui și avem toate motivele să credem că dvs vă faceți vinovată de dispariția Lui. Unii martori susțin că posibil dvs i-ați răpit gîndurile. Plus că dispozitivul nostru de căutare a indicat zona în care locuiți.
-         Bună ziua. Poate trecem la bucătărie ca să nu stăm în hol?
În cîteva minute în fața comisarilor aburea ceaiul cald care era însoțit de cîteva prăjituri.
-         Deci, în primul rînd – cind ati avut o relație cu el?
-         Este atit de demult că uneori cu greu îmi aduc aminte numele pe care il pronuntam.
-         A fost iubire?
-         Mă întrebati daca a fost? Posibil nu...iubirile nu se șterg așa ușor.
-         Și ce v-a plăcut la el?
-         Felul lui de a minți..atît de original...
-         Vorbiți atit de sincer și totuși toate dovezile arată că dvs ați deține ceva informație.
-         Și de ce nu îl căutați la Ea? Trăiește la cîțiva ași de aici.
-         La Ea????
-         Da..Ei se iubesc...acolo mereu stă trupul lui...posibil și sufletul e cu ea.
-         Hmmmm, și de unde dețineți atîta informație? Îl urmăriți?
-         Nu..Ea stă la cîteva uși distanțe...o cunosc de cînd eram mică.
-         Sunteti prietene?
-         Ea crede așa...
-         Interesant...o urîți???
-         Nuuu, nu aș putea. Ea nu are nici o vină...nici măcar nu știe.
-         De ce nu i-ati zis?
-         Nu aș vrea să o intristez...mă tem doar ca să nu sufere și ea.
-         Mențineți legătura cu ea?
-         Da.
-         Ce s-a schimbat de cînd a aparut el?
-         Ea uneori ma cheamă să dorm la ea...și eu mereu o refuz...nu pot suporta parfumul lui care stă prins de cearșaf.
-         Mda..vă întelegem.
Cănile erau goale și deja nu mai exista un motiv care să ii rețină pe cei doi în bucătăria mea. I-am petrecut pînă la ușă și m-am prăbușit jos după ce am încuiat-o. De ce poliția din țară mereu încurcă victima și criminalul.
-         De ce stai jos? Ridică-te și numai smiorcăi.
-         Am spus totul cum trebuia?
-         Aproape.
A spus El, întorcindu-se indiferent la mine. Mereu voi rămîne sclava lui și el mă va domina în ginduri...de ce poliția încurcă victima cu criminalul?...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu