Tirziu..

  Ce vreau sa schimb la mine? Ce nu imi ajunge? Unii zic ca sunt perfecta, dar nu e asa…  

Recunosc ca sunt buna , ca ma sacrific, dar aseara intr-o discutie am realizat ca nu este asa. Am realizat ca uneori pot fi nu doar victima, dar calau…

      

  Cred ca am facut sa sufere un om pentru ca i-am cerut mai mult decit el imi poate da; ca am facut un teatru din ceea ce simt si nu e bine. Daca si simt ceva, nu trebuie sa ii bag acestui om peg it acest sentiment. Dragostea e lucrul care il aud surzii, de ce eu l-as striga? Daca el singur striga din pieptul meu…daca cineva o sa auda acest glas inseamna ca e destin, daca nu…va ramine totul in tacere.

    Nu pot sa fiu perfecta, pentru ca fiecare in sine are idealul sau si nu pot sa intreb pe fiecare ce isi doreste de la mine. As intreba, doar pe cel pentru care imi doresc sa fiu asa. Dar..nu cred ca voi primi raspunsuri. Am gresit atunci cind am crezut ca daca primesti vorbe de dragoste atunci esti fericit si iubit, am gresit crezind ca atentia cuiva poate sa insemne dragoste. Dragostea izvoraste de undeva adinc in suflet, dragostea e ceva cald chiar si cind ne ingheata ; dragostea nu are nevoie de cuvinte (asa cum eu fac mereu), dragostea are nevoie de fapte…, dar  eu sunt poet in suflet si mai aproape imi sunt cuvintele.

  Pacat ca am realizat atit de tirziu ca fac greseli, pacat ca acuma ma schimb, dar nu mai stiu daca acel pentru care o fac va afla vreodata. Iarta-ma Doamne, ca am omorit cu propriile miini ceva frumos.