1 septembrie 2010

Ma lupt cu dorul...

 
  Doamne daca as sti sa lupt cu dorul as trai mult mai usor. Dar asa stau la infinit si accept ca dorul sa ma biruie, ii dau voie sa ma creada slaba deoarece ducind dorul cuiva pot sa il am mai aproape.
   Dorul meu strabate distante nemaivazute, de la Soroca pina la centru, de la  centru la Chisinau, de la Chisinau peste ocean ; din sufletul meu pina la chipul cuiva. Chiar daca sunt ocupata cu ceva, chiar daca fac ceva simt un gol, un gol imens o dorinta arzatoare sa pot transforma amintirea trecuta in realitatea curenta. As vrea sa pot stringe in brate visele….Doamne  cine nu a simtit dor pesemne acela nu e om, pesemne acela nu a stiut niciodata ce insemna iubire.
    Poti avea o suferinta, o durere , o suparare pe cineva , dar dorul ca acel om nu mai este aproape, dorinta nebuna de a te certa cu el …sterge toata supararea, sterge ca un burete. Ajungi in momente cind uiti totulsi unicul lucru pe care il vrei, unica dorinta e doar sa stringi acel om in brate.
   Mi-I dor…oare cuiva ii dor de mine??????????

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu