Orizont...
Vers alb pentru tine…
Cit de departe e orizontul,
Ma pierd privindu-l si ma sufoc in asteptare.
Unde e vesnicia mea?
Cine picteaza in ochii mei lacrimi, atunci cind admir orizontul?
Ochii mei strabat fereastra si alearga descult prin dealurile si gropile imaginii...
Pina cind se izbesc de orizont.
Ce am vazut, ce ma asteapta acolo?
Si las totul...alerg ca o salbatica pina sa ajung la acel loc numit ,,orizont''
si realizez ca in acel loc se naste altul mai indepartat si mai inexistent ca primul.
Ma pierd privindu-l si ma sufoc in asteptare.
Unde e vesnicia mea?
Cine picteaza in ochii mei lacrimi, atunci cind admir orizontul?
Ochii mei strabat fereastra si alearga descult prin dealurile si gropile imaginii...
Pina cind se izbesc de orizont.
Ce am vazut, ce ma asteapta acolo?
Si las totul...alerg ca o salbatica pina sa ajung la acel loc numit ,,orizont''
si realizez ca in acel loc se naste altul mai indepartat si mai inexistent ca primul.
Umbre in sufletul meu,
Ele au acelasi chip-
E chipul tau ce s-a inradicinat in inima mea.
Mi-ai atacat creierul
Ce imi ordona in fiecare zi sa te iubesc mai mult,
Mi-ai atacat inima, care nu ma lasa sa respir fara tine.
Gasesc in tine raiul si iadul;
Desi drumul pe care il aleg mereu e iadul tau,
Un foc ma mistuie si-mi arde puterea de a-ti rezista.
Si vad raiul atunci cind zimbesti,
Cine stie…poate iubirea noastra se naste din zimbete?
Desi eu am uitat ce insemna sa zimbesti
M-am pierdut pe tarimul lacrimilor
In care nu am ghid, nu am corabie
Am doar chipul tau- luminita de la capatul tunelului.
Ai sa ma pierzi…daca nu azi, atunci mine
Daca nu mine- atunci peste un an.
Si pierderea mea sper sa iti para o stingere-
Stingerea luminarii ce a ars pentru iubirea noastra.
Pe care tu ai omorit-o atunci…
In toamna cea mai frumoasa a vietii mele.
Iertare tomnatică (25.09.09)
Cad Frunze
Si-n sufletul meu calm se face o furtuna
De lacrimi, bucurii si vesnici suferinte
Demult uitate-n colbul urlatei suferintei.
Credeam in oameni, in pareri, in tine
Credeam ca tot pe lume pe dragoste se tine.
Credeam, ah, ce naiva si azi ma urmaresti,
Caci cred cu vehementa ca inca ma iubesti.
Si cred ca nu e ura acea ce ne desparte,
Ca dragostea ne duce in lumile aparte.
Si cred ca daca astazi in fata nu-mi zimbesti
Oricum la miez de noapte la mine te gindesti.
Desi stiu ca ai multe si-s una printre ele,
Cred ca oricum ma crezi mai buna-n toate cele.
Desi treci pe-alaturi si-aproape nu-mi vorbesti
In gindul tau de toate imi povestesti.
Dar… cred, ah ce naiva sint,
Ca mine de naive sunt sute pe pamint.
Caci eu tin mult la tine si nu ma pot calma
Iar tu nu ai puterea macar de a ierta.
Iarna
Afara ninge, ninge ca-n povesti
Si fiecare fulg e-o opera de arta
Vroiam sa stiu doar :,,Unde esti?’’
Pacat ca fulgii asta nu arata…
Mi-arata tot ce am trait,
Mi-arata tot ce-a existat
Eu ii intreb cu frica: ,, M-a iubit?’’
Ei nu-mi raspund , vai ce pacat!
Si ii urasc ca tac si tin in ei,
Tot golul sufletului meu
Dar sa-i topesc asa cum vrei
Imi vine azi atit de greu.
De parca fulgii calzi si moi
Ce au venit din departare
Sunt construiti de amindoi
De asta iarna azi ma doare….
Inscriptie pe un fulg
Afara ninge, fulgi de ceara
Ti-am pus in plic si ti-am trimis
Un pic de gripa si raceala
Pe care eu nu le-am invins.
In acel plic n-au incaput
Si doua vorbe : ,, Te iubesc’’;
Deaceea-n geamul meu tacut
Figura-ti urmaresc.
Iubirea mea, dac-ai sa poti citi
O strofa de pe fulgii reci,
Trimite sarutari fugare
Si am sa vad ca ma-ntelegi,
Dar in zadar, astept postasul
Raspunsul tau in veci nu va veni,
Asa cum inima ta rece,
In veci pe fulgi nu va citi.
