Vintul ridica in sus toate pachetele care nu si-au gasit loc in casele oamenilor. Aveam impresia ca e sfirsitul lumii, aveam asa o senzatie sa sun toata lumea sa vad daca e bine, dar m-am gindit ca imi fac griji de atita lume, iar telefonul meu tace..inseamna ca la toata lumea le e bine, daca le era rau la sigur ma sunau deja.
Ploaia totusi era asa de frumoasa, ca o femeie gratioasa. Era dura, era inraita...dar totusi atot de captivanta. Ma invatam de la ploaie, de la picaturile ei. Viata e totusi ca o ploaie, deja fiecare ne alegem sa fie furtuna viata noastra sau o ploaie calda de vara... Am fost destul ploaia calda de vara, vreau furtuna!!!
As fi alergat in ploaia de afara, mi-as fi desprins parul si as fi alergat ca un copil in cautarea umbrelei de salvare, daca aceasta ubrela exista undeva...
A trecut ploaia, a trecut furtuna si linistea s-a lasat in casa mea.... Priveam serialul de care m-am legat de doua zile si a sunat telefonul, a sunat persoana care ma suna mereu atunci cind ii este bine.
Am vorbit mult de viata, de dragoste, de mine... si s-a ajuns la concluzia ca eu nu sunt destul de rea ( de ar cunoaste ce furtuna puneam la cale..... ), i-am inchis telefonul, dar am revenit imediat...ca sa aud ca nu sunt destul de rea... I-am zis ceva suparata, i-am zis ca nu mai vorbesc si am inchis din nou telefonul...
E ploaie in rai....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu