O călătorie cu troleibuzul...

         Azi am mers cu troleibuzul, după  o lună și ceva cînd am negat acest transport și am ales să ma deplasez cu maxi-taxi și mașina.

            Troleibuzul totuși e o fereastră perfectă în care poți privi lumea...Nu doar lumea din interiorul lui, dar și lumea din exterior, și lumea ascunsă din sufletele noastre. Troleibuzul nu se grăbește ca maxi-taxiul, el are timp, el are loc, are ferestre spațioase prin care pătrunde soarele obosit care merge la culcare.

            Am privit azi oamenii din interior și am citit în ochii lor tristeți, grăbiți acasă, necăjiți de timp – pasagerii troleibuzului 10 își răscoleau gînduri și le așezau pe policioare.

            Afară, oamenii erau mai veseli mai energici – cu toți se bucurau de ziua asta de vineri care promitea un weekend, cît de cît frumos. M-am uitat la perechile care se țineau de mîini și mă tot gindeam la valorile unui bărbat și privirea mi-a fost furată de figura unui bărbat care alăturea de troleibuz conducea o Skoda Fabia și nu m-am lăsat impresionată de mașina scumpă, ci de felul cum acesta conducea mașina – întotdeauna pot să vorbesc de temperamentul unui bărbat după felul cum acesta conduce.

             Dacă ar fi să vorbesc de valorile femeilor, nu m-aș opri de povestit cît de tare și cît de urît s-au modificat acestea de-a lungul timpului. Dar postarea mea e despre troleibuz - fereastră perfectă în care poți privi lumea.

            Stație cu stație mă apropii de locul la care oamenii revin după bucurii și după tristeți – acasă, deși asta e deja a doua casă, căci la prima mea casă troleibuzul nu ajunge.

            Deja la penultima stație am început să privesc în lumea ascunsă a sufletului meu – am început a preschimba regretele în oportunități de a crește, dezamăgirile în uși spre a cunoaște lucruri noi, dragostea în...și aici undeva în difuzorul troleibuzul nou s-a anunțat stația terminus.

            Am coborît și am pășit în lumea celor energici, printre zecile de oameni care se grăbeau undeva. Am lăsat în urmă problema nehotărîtă în ce voi schimba dragostea, am lăsat în urmp troleibuzul - fereastra perfectă în care poți privi lumea...